Dusul dracului

Sa ajungi in ingrata postura de a reprezenta singura sansa a unui stat de drept, iar tu sa fii urat de poporul care trebuie sa te voteze ca sa voteze insasi existenta statului… nu are pret.

Nu ma mir ca usl s-a gandit ca poate rasturna totul acum; nu m-ar mira sa aflu ca mult din cacatul de imagine pe care o are basescu sa fi fost catalizat binisor de oameni destepti, platiti de usl.

Unde drac’ au fost toti consilierii de imagine ai lui basescu timp de 8 ani?! Cum a reusit basescu sa puna un intreg popor in postura asta: cu chilotii in vine si aplecat in fata unui putoi ca ponta?!

Trecand peste retorisme, pentru cei care inca mai au un ochi deschis, referendumul din 29 iulie NU e pro sau contra basescu. Balanta lui consta in emotia maselor versus ratiunea unei minoritati care vede; emotii versus „common sense”, ranchiuna versus drept.

Daca intr-un stat, altul decat Congo, in care inca nu ne hacuim pe strazi pentru saci de malai aruncati din camioane, am ajuns sa alegem „DEMOCRATIC” intre ranchiuna si drept, atunci acel stat nu mai e nici democratic, nici de drept – deja! Totul pare greu de inghitit pentru ca e deja stricata toata ordinea, deja suntem in postura de a alege prost in sine, prin insusi actul de a alege intre doua lucruri care nu se pot pune in aceeasi fraza; asta nu are cum sa se intample intr-un stat de drept. Asta e adevarul: suntem deja dincolo de lege prin faptul ca avem posibilitatea sa o respingem „democratic”, prin vot.

Ma uit cu uimire cum oameni pe care ii consider „prieteni ai bunului simt” sunt de-a dreptul vrajiti de bucuria ca se vor duce sa voteze „nu basescu”; daca astfel de oameni sunt atat de usor de luat de val, atunci poate ca in realitate suntem mult mai jos decat aveam impresia. Poate ca inca 10-20 de ani de aici inainte de cenzura, dezinformare si „gaună” (ca nu-i pot zice altfel) e ceea ce meritam.

Ma uitam asta seara la un film care, cu o replica, mi-a amintit cat de imputit e ce ni se intampla: la TV poti pune un sclerozat care sa spuna ca nu a existat Holocaust si care sa aduca o gramada de dovezi false, la un loc cu un istoric adevarat, plin de dovezi reale: amandoi par sa aiba șanse egale, cum te uiti de dincoace de sticla. Ba mai mult, audienta va inclina spre cel care nu are ticuri, arata mai bine, sau zambeste mai mult. Acolo suntem: in cacat, pentru ca vedem doar ce ni se lasa sa vedem, iar asta e o pozitie in care nu ar fi trebuit sa ajungem nici morti.

Dar iata-ne! Am ajuns aici cu presa aservita, cu fiecare contra-pondere politica aservita sau platita, cu justitia oarba dar nemancata si tematoare, cu educatia atavica si medicina platita cu puncte in loc de bani.

Cei care spera sa-i dea o palma morala lui basescu, la votul din 29, dorm: basescu nu mai e in postura sa ia palme morale. Poate era ieri, dar azi nu; azi e singura posibila deviere de la o traiectorie clara: dusul dracului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s